Relaţia dintre limbă şi memorie

Relaţia dintre limbă şi memorie

În multe din situaţiile cotidiene în care ne regăsim comunicarea poate avea de suferit din diferite motive, de la zgomotul de fond, limba în care se exprimă interlocutorii până la raportarea diferită a indivizilor la cuvântul enunţat. De pildă, o situaţie foarte des întâlnită şi greu de evitat este aceea când soţia obişnuieşte să termine propoziţiile soţului în cadrul dialogului cu acesta. Iată cum ar putea arăta un astfel de dialog:

El: Bună, iubito! Ce crezi că mi s-a întâmplat azi?

Ea: Nu ştiu! Ce?

El: Eram pe drum spre magazin şi …

Ea: Te-a oprit poliţia!

El: Nu … Conduceam şi …

Ea: Ai făcut accident!

El: Nu! Lasă-mă să termin!

Acest gen de dialog dăunează şi frustrează pe cel ce povesteşte deoarece nu este lăsat să îşi termine povestea. Deşi este mai des întâlnit la femei, acest lucru poate fi foarte întâlnit şi la bărbaţi. Și ei termină propoziţiile interlocutorilor cu care dialoghează.

Acest fenomen de a umple spaţiile goale este legat de zona hipotalamusului, parte a creierului, care este un fel de releu, de antenă pentru amintirile stocate în creier. Dacă ne referim, de exemplu, la o portocală, culoarea, forma, textura şi gustul acesteia sunt aspecte pe care creierul le aminteşte prin hipotalamus şi înţelege astfel că este o portocală. La fel este şi cu limba. În timpul conversaţiei, hipotalamusul conectează cuvintele cu sensurile stocate în creier ca să înţeleagă şi să dea sens propoziţiilor. Oamenii de ştiinţă au constatat că pacienţii cu probleme la hipotalamus prezentau dificultăţi în a conecta sensul şi cuvântul, ceea ce a condus la descoperirea că limbajul este în relaţie cu memoria.

Acest lucru reprezintă o descoperire semnificativă ce ne poate ajuta să vorbim şi să înţelegem mai bine limba. Va aduce cu sine o nouă eră de studiu al limbajului şi rolului creierului în înţelegerea acestui limbaj. Poate va ajuta şi soţii să nu-şi mai termine greşit propoziţiile unul altuia şi astfel să nu mai existe motive de ceartă în plus.